Fragmentarium — Cătălin Știrbu

literar

opus reservatus

Posez o scriitură nepublicabilă, în care mesajul se răsfrânge asupra emițătorului, scriitorul ideal se întâlnește cu lectorul ideal, iar autorul empiric e lectorul empiric. Sub pretenția incomunicabilului, excluzând inefabilul.

Opera deschisă sieși, închisă receptorilor. Opera izolată, opera robinsoniană, opera claustrată, opera agorafobă. Opul perfect.

Opera lacustră, inaccesibilă ovoidă. Opera-monadă fără ferestre. Opera în contiguitate cu ea însăși. Opera tainiță.

Opera strict secretă, opera intimă-indispensabilă. Opera nenăscută, opera neprezentată. Opera neștiută, necunoscută, nebănuită și nesuspectată. Necriticată, neinterpretată, ne-înțeleasă. Ne-plăcută și ne-displăcută. Nevăzută și neauzită.

Opera nerostită și neexprimată. Scriitură nescrisă. Narativă nepovestită. Sintaxă de semne neconvenționale.

Opera avută, dar ne-existentă ca percepție. Opera dinamică, non-actuală. Opera ne-sfârșită. Nici antumă, nici postumă.

Opera exclusă din „a fi", surprinsă în „a fi avută".

Opera neparadoxală.

Opera care își zbiară îndemnul: „nu mai scrieți, nu mai publicați, e lipsit de sens!" Prin urmare, opera însăși nu se mai scrie și nu mai este publicată, amintindu-și strigătul, căci propria ureche este cea mai apropiată de propria gură.

Opera-monument punctiform, ascuns, abscons, abstras, noumenal, agnostic, surprins apofatic.

Opera-capitală, opera-stat dușman, opera continent virgin, pată albă.

Opera mea s-a ridicat, aici, într-o metaoperă a cărei singură rațiune de a fi este asasinarea operei-mamă.

Îmi anunț opera.

gândz

eco-ism

Venerabilei noastre culturi, veche de trei mii de ani (?), i se poate reproșa, într-o zi de judecată, unicitatea scopului: omul. Am putea avea o cultură a omului și mediului generic, o cultură a tuturor regnurilor. Dar nu ajungem la agricultură și la ecologie?

— Desigur. Și nu e bine?
— Desigur, dar nu te întrebi à quoi bon avoir quité Coasta Boacii?

literar

iarăși Miller

„Tropicul Cancerului" și „Tropicul Capricornului" sunt traiecte sublimate ale antroposferei, într-o geologie cu stratificații și sedimentări stranii în care suprafața ocupată de oameni, puncte prin definiție adimensionale, este neeuclidian cuprinsă în om.

Miller, fost Müller, „Morar", este artistul mișcat, precum palele morilor de vânt, de compulsii centrifuge către poli, și răvășit de dorul ecuatorial al echilibrului. Terra milleriană se află într-o mișcare de rotație crucificată, născătoare a forțelor de fugă polară.

Primăvara neagră, antipod al unei primăveri eruptive, este inconștientul eu-lui boreal al artistului care, condamnat la poli să suporte nopți și zile cât jumătatea drumului revoluționar în jurul soarelui, se consolează cu aurora locului întins de el, fantasmă pe retina sinelui.

Henry Miller este drept ca acul de busolă.

filozofic

în genul

În genul tânărului Marx: studiul este un tabiet, gândirea prelungă este o habitudine întâlnită cu preponderență la omul care își lasă grija câștigului mijloacelor de trai în seama altora.

filozofic

decartez, deci exist

„Cogito ergo sum", „Je pense donc je suis". Descartes spune „sunt cugetător, deci sunt" — exact cum face Platon în Sofistul spunând „Socrate este om, deci Socrate este." Nimic mai în spiritul platonician și, totodată, nimic mai geometric și mai cartezian.

Chiar existența este, la Descartes, aceeași cu Ființa din Sofistul, care își avea complementaritatea și alteritatea în Neființă, adică, în limbajul autorului acelor „Meditații metafizice", avea un anumit grad de imperfecțiune. Numai așa-zisa imperfecțiune a existenței antropice garantează trecerea la „Sum, ergo Deus est" — propoziție compusă care dezvăluie temeiul în perfecțiunea ontică.

gândz

antume

„Nimeni nu e sfânt în țara lui." De orice fel ar fi, înrudirea minimalizează persoana. De asta cultura ne este compusă din ediții postume. Tendința minimalizării aproapelui cunoscut.

filozofic

raționament plauzibil

Dacă formula „te iubesc" lucrează cu funcția de parolă, deschizând accesul la anumite „pasuri" și „trecători" prin iterarea unor vechi contracte, atunci se află ca specie a formulelor de politețe.

Salutul este un exordiu, o captatio benevolantiae. Netautologic, deși performativ, furnizează comunicării dialogice o necesară continuitate. Dar formula „te iubesc", cu subspeciile sau echivalentele ei, nu realizează conținutul declarației în însuși actul declarativ — adică nu are însușirea performativității. Acestea dispun de un referent (sentiment) și prin acest propriu foarte puternic nu numai se disting în gen, ci se și exclud din genul propus inițial.

literar · citat

disculpare prin mea culpa

„Pentru românul care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie."

Ar trebui să stea ca antet pe fiecare pagină a oricărui scriitor. I. L. Caragiale

gândz · confesional

eu, paranoidul, în confesional

Copil divin sunt. Frumos și semnificativ precum blazonul Jeannei D'Arc. Specialist în literatură cehoslovacă. Am maeștrii spirituali, niciodată nu mi-au trebuit: un neuron al meu e Miller, un neuron al meu e Wittgenstein, un altul Platon, unul Descartes și așa mai departe.

Să nu fii fericit când ai surprins esența și îți stă pe limbă? O, Eu, Înălțimea Mea! Simt un extaz la scară cosmică, cum simte cârtița oarbă purtată de vântul solar. Uimitor, nu sunt nici măcar bolnav, decât trupește!

Nu am de-a face cu hybris-ul, nu sunt ferice numai sufletește. Cunosc intelect și rațiune, suflet și spirit. Dar devin, deloc penibil, un frumos Xenofan „sillos", zeflemitor, amicul în sistem al unuia Cratylos — apofantic, cu indexul retezat de realitate, căci era, el, degetul, exagerat de ostensiv.

Sunt un bun, un foarte bun rapsod, și nu accept a fi înjurat decât cu ocara măi Homer cu ochi, căci am văzut-o pe Diana baigneuse și n-am crăpat. Dansez, probabil, noaptea pe propria-mi cantată, ca un țap din rasa tragos de-al lui Dionyssos ithyphallicul.

Da, mă țin puternic cu mâinile de polipii adevărului, iar dacă mamoșul Socrate avea dreptate cum că adevărata cunoaștere purifică, îmi voi deschide la Paris un Cabinet de epistemologie — probabil fără subiect cunoscător.

gândz

Iubiți proza cotidiană, căci banalul e cea mai devastatoare dintre stihii!

gândz

inexistența tangenței

Locul înalt unde staminele întâlnesc pistilul nu este unul supus estetic, ci presupus noetic. Să sper că, răsfoind, mai găsesc semințe.

literar

de lectură

Cărțile mari trebuie periodic recitite, s-a spus. E nevoie de asta pentru a fi, la răstimpuri, uitate.

Dezbărarea de o carte e exercițiul de preeminență spirituală, nefiind vorba de o simplă de-memorare — nu structurarea însușirilor, ci însușirea structurii — re-creație.

gândz · ironie

versus picturism și janis joplin

Preaomeneasca ipocrizie a melancoliei pitorescului stă în maghernița șubrezită ce se consolează encomiastic a fi „picturală".

filozofic · matematic

dacă aș fi fost imre toth

Un singur triunghi se compune din infinite arii de zero virgulă ics supra nu-știu-câte nimicuri din minima urmă a minusculului dumnezeu.

proză cantabilă

sax

Eu îmi țin saxofonul după ureche și cânt din el la orice mare ocazie: s-a rupt piciorul de la scaun, sau sprayul șuieră mantre ce mă cufundă exact în atmosfera acestei cantate pe care nici tu, ca virtuoz, n-o poți interpreta de la cap, ci doar pe la spate.

filozofic · citat

despre platitudine

„Actul gândirii trebuie să înceapă prin a lua în serios o platitudine. Nici o platitudine nu e platitudine în ea însăși, ci e platitudine prin pasivitatea noastră mentală, prin somnolența noastră. A începe de la o platitudine e totuna cu a începe fără o idee proprie."

Cei care au prea repede, de la bun început, idei, nu ajung, mai niciodată, să gândească. Cheia demarajului speculativ optim: a nu avea idei. A le obține. Andrei Pleșu, Jurnalul de la Tescani

literar

interpretare

Ideea lui Flaubert: cu sau fără ghilimele, „Educația sentimentală" e lipsită de sfârșit; neavând deznodământ, se încheie într-un nod vital. Înnodare încontinuu curgătoare, cum ar zice unul mai poet.

gândz · ironie

ironie

Spaniolul din La Mancha înfruntă morile de vânt.
Parizianul tragi-comic ține piept la Moulin Rouge.

literar

junky

Literatură delirantă, prefațată narcoleptic. Artă mortală dar, paradoxal, vindecătoare. Psyche-iatro-logos. cf. William S. Burroughs

literar

Ulysses

Joyce — creatorul zilei cu opt sute de pagini.

gândz

mitologii

Viețile noastre sunt încarcerate în fascinația erotică a posibilului neînfăptuit și a probabilului promițător. Omitem valoarea din însușirile actului, deci nu putem adora persoana prea prezentă, cea mai apropiată dintre persoane.

Iubirea cere un prealabil mit. Coborând la etimon chiar, mitologizăm asiduu pe cel distanțat, prin joc de cuvinte. Combinatorica mytho-logică farmecă prin sine, doar noi permutăm farmecul în ins.

Puterea de adulație crește cu atât mai mult cu cât acordăm o viață mai proprie și mai inaccesibilă eroului — de acum — mitic.

Orbirea mitologistă este o cale ce ocolește luciditatea.

filozofic · lingvistic

ce-ar mai fi

Ipoteza Whorf-Saphir: posibilitatea reconstrucțiilor logice și lingvistice diferite ale lumii.

psiho

fapt

Fapt psihologic: banalizarea semnului prin lecturi repetate. Asimilare a structurii narative? Atunci, a te plictisi de ceva este a te îmbogăți cu acel ceva.

gândz

zoo

Lupul — autentica sinceritate (canină?). Ochii lui, flăcări orizontale, mărturisesc și anunță crima. Urletul prelung — un bocet pentru viitoarea victimă.

filozofic

recesivitatea

Recesivitatea ca structură a lumii — Mircea Florian:

Scoica e sudoarea perlei.

filozofic · literar

fractură

Poezia luxează scheletul rațiunii, producând noi articulații.

psiho

machetă

Psihanaliza este artizanarea unei corăbii în interiorul unei sticle negre.

teologic

eros, agape, filia

În orice formă de creștinism, iubirea celuilalt este, inconștient, panteismoidă — este făcută posibilă de presimțirea că suma semenilor e chiar divinitatea?

filozofic

Iubirea este „sinalagmatică" și suntem în mreje luciferice.

filozofic · retorică

punct

Propoziția este încununată-n punct, locul excelent al meditației și al rememorării.

gândz

hârtie igienică

Orice bucată de hârtie sau substitut al ei funcționează ca hârtie igienică. E incredibilă producția de fițuici din veac. Ce-ar fi dacă ne-am apuca să clădim 8 miliarde de opere complete?

filozofic

peripatetic

Pasul generează drumul.
Noua potecă e fiica unui pas greșit.

filozofic · citat

de gândit

Ethik und Aesthetik sind Eins. Wittgenstein, Tractatus — cf. Thomas de Quincey, „Despre omor privit ca una dintre artele superioare" — cf. Platon, kalokagathon

psiho · ironie

psihologică

Fericiți cei care-și ating constant optimul motivațional, căci a lor va fi împărăția concurenței.

proză cantabilă

dantelă

Dantelă spațială din aer de diferite densități.
Dantelă respirabilă.

filozofic · imagine

gând în imagini

Limba este grătarul unei mașini de tocat. În pâlnia ei intră o halcă de idee macră, neordonată, akosmică. De aici, un tăvălug spiralat în travaliu de rotație, și nu de revoluție, împinge materia subtilă sfârtecată către acel prim grătar, grilă dură care de-formează în lungi cârnați logic consistenți.

Te mai intrigă incomunicabilul? Sau te mai îndoiești că mânerul manivelei e-n mâna Primului Motor?

filozofic

imagine mentală

Perspectiva infinitului: orice Înger Păzitor are un Înger Păzitor, und so weiter.

teologic

inspir adânc

Poate că Raiul are uși batante, cu secțiunea-n cruce. Cu fiecare drept admis, Sf. Petru e nevoit să iasă. Problema muritorilor de rând este, așadar, aceea de a afla secretul Sfântului.

Neusticul e omenesc. De câte ori Zeul a vorbit omului (prin imperative!) și-a umanizat Cuvântul. Hristos este singura coborâre a lui Dumnezeu (kenoza) în om, dar nu prima în omenesc! Mesajul peremptoriu al Decalogului ar fi, de aici, tot hristic.

gândz

zic

Arta de azi e imorală, cere obrăznicie. Morala îți cere să nu faci cele nefăcute, pe când arta îți cere să faci numai nefăcute. Cu toate astea, originalitatea pursânge a fost, este și va fi un mit.

gândz

Gândz

În același timp cu primul pas cultural, apare și primejdia de a ne autodeclara suspecți de genialitate. Și la fiecare pas trebuie să trăim cu ranchiuna, resentimentul și, totuși, consolarea lipsei geniului. Ispita genialității piere, și cădem în ispita genitalității.

Marii artiști nesemnificativi, celebrii necunoscuți au încercat să se împace cu sfărâmarea orgoliului de geniu.

literar · citat

ce mai înțeleg și eu

„Cultura este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot." Creația ca sinteză de criptomnezii. Paul Valéry

filozofic

întrebare

Albert Camus, Mihail Sebastian, Roland Barthes, Ettore Schmitz (Italo Svevo), Antonio Gaudí și autovehiculul?

filozofic · matematică

întrebare (2)

Re: Culianu: este totalitatea fractalilor dintr-un spațiu Hilbert codul logic pentru adevărul polipar al lui Nichita Stănescu? Centrul, axul, este localizabil?

teologic

teoblog 2

Apusul nu este interesat de Nirvana răsăritului, pentru că Orientul nu salvează principiul conștient. Ce mântuiește Nirvana din mine — doar „scheletul" ființei mele, Atman, care, foarte probabil, este salvat încă de la început.

Atman nu piere, așa cum nu piere structura-mi internă calcifiată. Atman nu este salvat de pierire, ci de Samsara. Dar șirul avatarurilor nu-mi preia Eu-l în răsucirile lui chinuitoare. Deci aici nu există mântuire, ci o meta-soteriologie, pentru că Atman este a-fenomenal.

Nirvana contra Soteria — și îi prefer pe bizantini. Soteria nu depersonalizează, ci oferă cuminecarea, esența mântuirii.

Cuminecarea, asimilarea a ceea ce este asimilabil din Ființă, este opusă contopirii Bhakti.

teologic

teoblog

Epicleza se refuză celui ce resimte gustul neghinei în pâinea euharistică.

ermetice

Idee

Desăvârșirea ermetismului: un ceas suspendat într-un ou.

gândz

Lamento

Simțim necesară și consolatoare precaritatea lucrului apropiat, atunci când îl întâlnim astfel. Ne exteriorizează raptul intim. De aceea nu suntem doar creatori, ci și incendiatori de ocazie.

inserturi

Inserturi

Festival al tăcerii.

Critică la o operă inexistentă.

Imaginează-ți: un cub pe ale cărui fețe apar mâini cu degete (index) ciocănitoare. De ce crezi că interiorul nu deschide?

filozofic · vedere

ideea 2

Privesc pictura, dar nu o văd: lumina ei este cea care îmi scrijelește pe retină melodia prin care o înțeleg. Vedere paraoptică — Jules Romains Farigoule. Originea ectodermică a ochiului.

filozofic · senzație

carnețel 1

Senzația este formă a durerii. Durerea este temeiul senzației. Simțul comun se înșală când numește durerea senzație, căci prima noțiune nu este specie a celei de-a doua, ci invers.

Durerea este condiția de posibilitate a senzației, chiar arché al ei. Cuanta senzației este durerea.

literar · citat

pagina albă

Pagina albă și frica de ea. Datoria oricărui scriitor este să stea cu pana deasupra hârtiei. la plume ferme au-dessus du papier — Jules Renard